"Delfinul de aur"

Povestea unei pasiuni de succes, în relatarea ei proprie:

                                                 

Mă numesc Simon(Boitor) Corina Maria, născuta la 12.01.1990. Scriu aceste rânduri care m-au făcut să am încredere în ceea ce vreau și să ajung să realizez o performanță care pentru mine a fost o satisfacție nemaipomenită. Am început clasa a I-a la școala numărul 5 din Baia Mare. Intr-o zi a venit un antrenor de înot cu invitație de înscriere pentru copiii interesați să învețe să înoate. Imi doream foarte mult, dar părinții mei nu au fost de acord cu ceea ce îmi doream. După multe încercări, am reușit să îi conving. Am început antrenamentele care aveau loc de 2 ori pe săptămână. Imi placea foarte mult, dar aveam o frică de săritură în bazin. Mama mea, vorbind cu antrenorul, zicea că nu va avea rost să mai continui dacă aveam frică să fac săritura.Aproximativ după un an, a avut loc primul concurs de înot „Delfinul de aur” cu săritura plută cu mișcare de picioare alternativă.

 La primul concurs la care am participat am luat locul 1. Am termin clasa a IV-a și a trebuit să iau o decizie. A trebuit să mă transfer la școala cu program sportiv nr. 19 Baia Mare. Antrenorul a făcut o clasă de sportivi de înot. Am mers la înot zi de zi, am ajuns să fac câte nouă antrenamente pe săptămână, câte două ore un antrenament. Am participat la câte două, trei concursuri pe an, București - Pitești – Arad. In 17 iulie 2003, 20 iulie 2003, se desfășura campionatul național junior 2 București, iau locul 2 la 400 m liber, în decembrie 2003 ajung să fiu dubla campioană națională cu 2 locuri de 1 la 1500m liber, cu timpul 19:25:37 și la 400m liber cu timpul 4:58:22; în 15 aprilie 2004 câștig 800m liber, locul 1 in 8 iulie 2004, locul 2 la 200m liber și locul 2 la 800m liber.

Dețineam 64 de diplome și 24 de medalii. În 2005 primesc suma de 6000 lei pentru titlu câștigat, semnez suma pentru a putea încasa doar 2000 lei, ceea ce mă face foarte dezamăgită și ajung la discuții cu antrenorul. Din motive de nemulțumire, mă trimite acasă pentru o săptămână de relaxare. Nemulțumită, transmit colegei mele că nu am să mai revin după pauza acordată. Nu puteam concepe tot ceea ce mi se întâmplase; realizam, de fapt, că nu avea nevoie de mine, chiar dacă rezultatele mele erau pe măsură. Termin clasa a 8- a, unde aștept transferul la Liceul nr. 1. Mă despart de acest sport care pentru mine chiar a fost o plăcere.Visam și noaptea că înot: am sperat că visele vor deveni realitate.

Termin liceul și plec în Italia, unde ajung să lucrez ca menajeră. La câteva luni, o prietenă îmi propune să lucrez la o piscină ca și STAFF. Acolo ajung să cunosc un antrenor: îmi propune niște probe de înot și mă recomandă echipei care se antrena la piscina Monte Verde Club. Încep să mă antrenez cu ei împreună, ajungând să merg la concursuri, să câștig 29 de medalii, să am satisfacția de a intra în piscină, și pe un panou digital să apară chiar imaginea mea. Eram atât de satisfăcută de rezultatele mele. Primesc în 2012 „BREVETTO NUOTO” de la Monteverde, pentru meritele mele.

Nu trebuie să-ți pierzi speranța.Am ales să mă întorc spre această facultate, în speranța de a mă realiza în domeniul educației fizice și sportului.